100 de ani de schimbări pentru noi şi părinţii noştri.
1918, an de mare însemnătate pentru români, România Mare, dar şi anul apariţiei bolşevicilor lângă noi.
Au urmat 30 de ani de mari frământări şi alte schimbări ale foarte tânărului Regat al României.
1948, bolşevismul ne-a înfrânt. Urmează 41 de ani de puşcărie naţională comunistă, cu graniţe cu sârmă ghimpată şi soldaţi cu muniţie de război care împuşcau mortal cetăţenii-deţinuţi în nou înfiinţatul lagăr socialist. Cu mâncare la porţie, cu munca la comun, cu energie electrică pornită şi oprită la deşteptare şi culcare, cu arest şi muncă forţată pentru neadaptaţii noului mod de supravieţuire.
1989, bolşevicii şi-au consumat toate furturile din ţările marelui lagăr socialist, îndelung violate, vlăguite şi secătuite, şi prin înţelegerile la nivel înalt între ei şi cele câteva mari puteri ale lumii, se retrag oficial, lăsând loc unei noi orânduiri.
Şi iară 30 de ani de frământări şi schimbări.
2019. După ultimii 3 ani de neobolşevism, trăim momente de mare tensiune socială. 30 de ani de lipsă a opresiunii comuniste au creat reflexe consumiste şi de pseudolibertate unei populaţii peste care schimbările economice, politice, tehnologice şi de obiceiuri sociale au căzut şi continuă să cadă ca grindina.
15 ani de la aderarea, în 2004, la NATO au supus şi toate guvernările de atunci până acum la presiuni tot mai mari. Evident că media românească, puternic polarizată de interesele mogulilor de la cârma acesteia, nu a lăsat să se vadă influenţa crescută de la un an la altul a puterilor militare care şi-au propus să facă din ţinutul nostru un teritoriu lipsit de influenţe oculte răsăritene, apărat cu străşnicie de fortăreţe terestre, navale şi aeriene.
Miliardari şi multimilionari sprijiniţi politic la nivel naţional şi cu logistică internaţională, dând iama cu vrednicie în vistieria ultimelor trei decade şi lăsându-ne fără infrastructură de transporturi terestre, navale şi aeriene, pot deveni oricând surse de investiţii pentru miliţii militare şi paramilitare. A se vedea organizaţia paramilitară Grupul Wagner şi prietenul naţiunii noastre, Sebastian Ghiţă care, după ce a făcut miliardul din contracte cu toată administraţia românească, adunând tot ce se poate chema informaţie despre şcoli, spitale, administraţii locale şi regionale, etc., adică informaţii legate de siguranţa naţiunii, a capătat protecţie politică la vecinii sârbi, utilizatori de grafică chirilică şi armament răsăritean.
Ei bine, unii dintre aceştia au ajuns la pârnaie. Cu tot felul de complicaţii juridice, interpretări, au făcut închisoare şi prim-ministru, şi moguli de presă, şi miniştri ori preoţi. Da, aşa cum ne-am tot obişnuit, acei incoruptibili ai justiţiei au profitat şi ei de puterea proaspăt dobindită, făcând şi desfăcând şi după regulile danubiano-pontice, nu doar după cele transatlantice…! Dar de când am intrat într-o altă armată, a început să se vadă cu cine au dormit românii în pat în ultimii 30 de ani! Brăilenii au aşteptat mult şi bine în ultimii 60 de ani ca guvernul să construiască un pod peste Dunăre. În 2007, când Bunea Stancu a urnit administraţia să construiască podul, acesta fiind de importanţă naţională în documentaţiile de transport ale ministerului de resort, ministrul de atunci a trecut cu nonşalanţă podul peste Dunăre din interes naţional în interes regional…! Aceeaşi mandolină are şi acum.
Dar această armată are nevoie de infrastructură rutieră, drept pentru care, cu toate opintirile guvernamentale, japono-italienii lucrează la pod, cu banii europeni primiţi instant cu toate întârzierile de neimaginat ale ministerului responsabil…
Şi ce-i de făcut acum? Vorbeam mai ieri cu un de suflet prieten că orice încercare de a schimba ceva trebuie să pornească de la un crez comun. Adică să credem toţi cei care încercăm ceva în schimbarea dorită. Probabil de aceea comunismul a avut aşa un succes. Pentru că unii, poate chiar au crezut într-un bine comun.
Atunci ne lipseşte doar credinţa pentru a înfăptui ce ne propunem, acum când totul este într-o continuă schimbare?
Sau toate aceste tulburări care ne ameţesc vin din lipsa de credinţă…?
Lucian Ţilea 06.10.2019
CENTRUL DE STUDII PROILAVIA 
Lasă un comentariu