Vârstnici, de vârstă medie sau tineri, toţi deopotrivă, cu tot mai intensă pregnanţă în anul de-a trecut, se întrec pe mult iubitele reţele de socializare în a se ura sau urî, după caz, într-o devălmăşie de păreri şi opinii, sau doar pentru a se băga în seamă.
De cele mai multe ori complet în necunoştinţă de cauză şi evident total neinteresaţi de a înţelege măcar elementar problematica apărută ca subiect de bârfă, oamenii de bine se îngrămădesc cu mânie proletară în a-şi expune în fel şi chip autoritatea în orice domeniu apare oportunitatea de a ieși în evidență.
Discutam cu un jurnalist care a rezistat până acum asalturilor şi tentaţiilor politice şi parapolitice şi am realizat cât de mult se aseamănă flecăreala asta socio-media cu gazetărismele româneşti de azi şi dintotdeauna. Citesc titlurile diverselor articole care folosesc obligatoriu cuvinte cu înţelesuri catastrofale, fireşte pentru a atrage victima cititoare şi regăsesc aceleaşi abordări prin mai toate comentariile .
Şi atunci, pun eu o întrebare: qui prodest?
Toată bălăcăreala subrurală care are în centrul atenţiei administraţiile locale şi centrale are ce scop? Poate apărea din toată murdăria asta vreun germene a vreunui fel de comunitate? Toată nemulţumirea asta profundă exprimată prin “nimic nu-i bun şi totul pute” nu primeşte de la nimeni măcar un început de înţelegere a evenimentului sau stării de fapt. Toţi aşteaptă de la administraţie să le pună asfalt sau să le schimbe geamul la baie, să măture strada sau să le pună flori în balcon dar o discuţie măcar telefonică cu cei îndreptăţiţi să ia măsuri, nici vorbă.
Dacă ar veni vreun străin de ţară şi ar înţelege ce se tot scrie pe reţelele social-media probabil s-ar întreba ce forţe oculte se confruntă pe aici, de toţi se înjură şi se porcăiesc. Sau îşi trimit bezele şi floricele.
Se sare de la minus la plus cu o viteză care te ameţeşte. Pentru că dacă eşti la mijloc eşti plictisitor. Toata lumea vrea “WOW”, pentru că minunat, extraordinar, deosebit, excepţional, ieşit din comun şi câte alte multe cuvinte şi expresii pot fi folosite nu sunt “Cool”…!
Toată lumea vrea acum, nu mâine, peste un an sau deceniu. Suntem în era “shortcut-urilor”. Nu-i timp de învăţat, citim pe net. Nu-i vreme de pierdut cu tocit Legea circulaţiei pentru permis, dăm ruşfet. Cât despre şcoală, Blasco Ibanez scria în a sa “Călătorie a unui romancier în jurul lumii”, “nimic nou sub soare”….
Nici măcar viroza asta nenorocită nu a putut pune frână acestui diluviu de acuze şi injurii, numai bine alimentate de campaniile electorale foste şi prezente.
Ştiu sigur că mai sunt oameni cu carte. Şi intelectuali. Poate nu s-a străns încă masa critică pentru a avea influenţa necesară unei schimbări profunde. Dar atât câţi sunt pot fi modele. De viaţă, de exprimare, de comportament, profesional…
Poate n-ar fi rău să fim mai exclusivişti. Să nu ne amestecăm cu tărâţele că ne mănâncă suinele…..
Luni, creştinii îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei căruia îi datorăm propovăduirea Evangheliei pe meleagurile noastre. Păgânii cu apucături creştine dau cu usturoi la ferestre şi uşi…! Au trecut două milenii şi păgânismele sunt mai tari decât credinţa…!
E greu cu măsura la români. Nu degeaba, supărat pe atacurile prim ministrului Brătianu în Parlament, Nicolae Iorga îl interpelează cu: “ Şi ce-ar putea învăţa un profesor universitar ca mine de la un inginer ca Dumneavoastră, domnule Prim Ministru?
- “Măsura, Domnule Profesor, măsura!”, a venit răspunsul genial al Brătianului.
Poate, cine ştie, în marea Lui milă, Dumnezeu, ne luminează şi nouă minţile şi poate ne-om aşeza strâmb ca să judecăm drept…!
Sărbători fericite!
Lucian Ţilea 28.11.2020
CENTRUL DE STUDII PROILAVIA 
Lasă un comentariu