RUSSIAN KITCHEN
AUG 27 2019
OLEG YEGOROV)
Pentru că umbra fostului imperiu rusesc încă se zbate la granița românilor, m-am gândit să încep acest articol cu o fotografie dintr-un articol din 2019 al unei reviste rusești de gastronomie.
Asta pentru că apetitul pentru îndrăgita sămânță de floarea soarelui are cel mai mare rating de țară și la noi și la ei. Românii sunt pe locul II în Europa, după spanioli, la spart semințe. Dacă am adăuga și Rusia în Europa, păstrând măsurile cuvenite, am fi chiar pe locul III, rușii fiind pe primul. Citeam că în 2017, sportul nostru mioritic a consumat 15.000 tone de semințe…! Într-un an!
Medicii și nutriționiștii, ca de obicei, se întrec a se contrazice unii pe alții și pe ei înșiși cât de benefice sau dimpotrivă, toxice, sunt snack-urile autohtone, pline de uleiuri naturale, prăjite ori crude, direct din superba pălărie heliosensibilă ori din genialele cornete din hârtie de ziar….
Cu mici, cu mari, cu deprinderi academice/universitare sau doar cetățeni cu drept de vot ori ba, și ai noștri și ai lor dau o preocupare simplă mâinilor și gurii la socializări dintre cele mai banale ori meciuri de fotbal…
Și aici intervine divizarea etică a societății: unii blamează gestul, cam proletar, ce-i drept, îndeosebi când se regurgitează cojile în felurite moduri, ”a la Mărgelatu”…, alții îl integrează profund în tradiția culturală….
Cu bune și rele, dacă împărțim 15.000 de tone la 10 milioane de locuitori înseamnă cam 1,5 Kg./locuitor/an. Și la cam 50 Kg./hl de semințe, ajungem la o treime de baniță, ceea ce nu-i de trecut cu vederea, îndeosebi că printre cei numărați mai sunt și neinteresați de beneficiile ”soricăi”…!
De unde și până unde această trecere în revistă a spartului semințelor, vă veți întreba! Ei bine, ca și la manele, ai noștri ca brazii se strâmbă când se pomenește despre ele, sar ca arși amintind vremurile luminoase cu Pink Floyd și AC/DC, dar la nunți, botezuri și altele, sar picioarele de sub mese dansând cunoscătoare pe ritmurile bine știute, ba chiar îngânând celebrele lor versuri…
Și dacă într-o binevenită pauză apare o punguță cu sorică, se dezleagă limba printre crănțănituri și scuipături, se leagă minunate legături sociale, ai putea zice chiar ancestrale. Și asta peste tot, și în Vest și în Est!
Trăim într-o societate cu standarde duble, oare? Cu valori ușor interschimbabile, funcție de oportunități? Ne dăm cu Vestul dar ne purtăm ca Estul? Trimitem copiii la studii la Cambridge și îi aprovizionăm cu sarmale par avion?
Oare ne mai facem bine!?
Lucian Țilea 26 Mai 2022
CENTRUL DE STUDII PROILAVIA 
Lasă un comentariu