Și alături de Brăila, Galațiul vecin.
Două orașe mari, reprezentative pentru această parte a țării din multe puncte de vedere și total neinteresante pentru toate guvernările de care România a avut parte, după schimbarea de regim de după 89.
Fanioane industriale în Estul european în siderurgie, metalurgie, construcții metalice grele, etc., cele două orașe au supraviețuit cataclismului economic ce-a urmat din 90, cu înjumătățirea numărului de angajați, cu exod de populație ce depășește 20% și cu toate nefericirile ce au decurs și încă mai persistă din asta.
Oameni cu nivel ridicat de cunoaștere a locurilor și evenimentelor locale, vorbesc, poate mai și scriu de mai bine de 25 de ani despre marea Aglomerare Urbană definită de cele două orașe aflate, nu pentru multă vreme, la mai puțin de 10 Km. unul de celălalt. A doua aglomerare după metropola București.
Aproape toate încercările de a-i convinge pe guvernanți să își îndrepte atenția către această margine de Imperii au fost în zadar; banii Bugetului consolidat au curs, vreme de mai mult de 30 de ani către cu totul alte interese guvernamentale…
Dacă la București, Ploiești, Buzău, Pitești, Craiova, Brașov, Bacău, Sibiu și mai pot scrie multe ale nume de orașe, fostele întreprinderi cu greutate economică au fost ajutate să își continue activitatea sub o formă sau alta, în răsăritul românesc au fost posibile vânzări falimentare unor personaje care, cum este cazul Uzinei Promex Brăila, au investit și merg foarte bine în Bistrița și Ploiești iar la Brăila e în lichidare…o firmă care acoperă 83 de ha. intravilan!!!!
În 2007, la inițiativa CJ Brăila, s-a încercat prin licitații, atribuirea construirii Podului peste Dunăre și a Aeroportului. Dovada vie a lipsei de importanță economică a zonei s-a demonstrat prin neparticiparea niciunui candidat la o atare investiție….. Fără nici o prezență a zonei acesteia pe vreo încercare de Master Plan de infrastructură rutieră ori de dezvoltare zonală, investițiile guvernamentale s-au redus doar la a completa financiar, la cererea administrațiilor locale, nevoile de funcționare ale UAT-urilor.
Și cum, ca de obicei, ajutorul vine de la străinii de țară, a se vedea cum a devenit România stat modern…., apariția Podului peste Dunăre a devenit stringentă odată cu cerințele militare ale aliaților din NATO.
Podul nu a mai rămas de interes regional, așa cum patriotul liberal Ludovic Orban a aquiesat de îndată în 2007, ci a început a fi construit chiar înainte ca toate documentele necesare accesării finanțării europene să ajungă la Bruxelles, drumul de legătură dintre Brăila și Galați a devenit drum expres și nu doar un amărât de drum așa zis național construit într-o rână pe un dig de apărare fluvial (!), legătura rutieră cu A2 a devenit obiectul unei relații de prietenie între 4 județe vecine care sunt parteneri în a construi drumul către Sud, Focșani, Râmnicu Sărat și Buzău au apărut și ele la capetele unor alte drumuri rapide ce vor lega cu restul țării Aglomerarea urbană de la confluența Siretului cu Dunărea.
Iată cum cele mai importante porturi la Dunărea de Jos și-au găsit loc printre articolele Mediei românești, sau mai gazetărește spus, au fost puse iar pe hartă!
Cui ar trebui să mulțumesc că, privind cu interes pe harta geostrategică a acestei granițe de imperii (unii îi spun uneori chiar șanț…poate de apărare…), cineva a realizat că Brăila se află la 4 poște de Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău, Slobozia de vreo câteva sute de ani? (O poștă are cam 20 de Km. și este loc de schimbat caii!)
Teamă îmi este că nu guvernanților din ultimii 32 de ani, ci mult mai degrabă conducerii NATO care a mutat zona de interes mult mai aproape de granița comună cu Răsăritul tot mai sălbatic…
Și dacă tot am pomenit Răsăritul, nu pot să nu leg apropierea lui strânsă până la sugrumare de lipsa cu desăvârșire a apetitului guvernanților în a construi drumuri, evident tot în ultimii peste 30 de ani…Asta pentru a întări și mai mult convingerea celor care cred că am stat și treimea aceasta de secol sub aceeași comenduire răsăriteană!
Voi trece și peste acest capitol al Istoriei recente, cum am trecut și restul anilor mei de existență în perioada de închisoare comunistă în care am trăit de la naștere până la 29 de ani și mă voi uita cu mai multă atenție la bătrâna și încă frumoasa Brăila.
Un oraș care trăiește din istoriile grandioase construite de negustorii brașoveni și brăileni cărând ca furnicile cantități nemăsurate de mărfuri cărate pe valea Buzăului în negoțul ce a construit deopotrivă Brăila și Brașovul.
Negustorii ardeleni care s-au așezat aici, de la care probabil vine și numele orașului, și-au lăsat o amprenta genetică cu totul deosebită asupra populației locale, de unde pare să fi fost posibilă apariția unor personalități remarcabile pe care Brăila le-a dat în istoria ei.
Dar obiceiurile negustorești au lăsat urme și brașovenii s-au ales cu renumitul ”brașoave” iar brăilenii cu ”brăile”, vorbă cu care, chiar după secole, gălățenii din Țara Moldovei nu contenesc să zgândăre orgoliile locale…
Brăila, care nu era, și cred că nici acum nu prea este pe harta meteo a posturilor de televiziune națională, răsare pe harta intereselor economice!
Ba mai mult de atât, citesc din presa locală că se trezesc și orgoliile cultural-naționale ale brăilenilor!
https://obiectivbr.ro/content/timi%C8%99oara-capital%C4%83-br%C4%83ila
Se amintește aici de dorința unui grup restrâns de oameni care și-au canalizat cunoașterea și imaginația creativă în a desena un proiect demn de o competiție europeană. Așadar există și speranța unei emulații culturale, dat fiind interesul tot mai intens economic și de aici banii necesari; pentru că nu există Cultură fără cheltuieli! Nu pot însă trece cu vederea o remarcă din articolul menționat, acela cu ”o mână de fier care să strunească orgoliile și interesele”, de la capitolul ”grave lipsuri”. Celebrul ”patru mandate” Tataia s-a petrecut din viață dar obiceiurile i-au mai rămas, s-ar cam putea zice…
Locuitorii Brăilei, născuți-crescuți ori adoptați, proaspăt veniți ori aici dintotdeauna, încep să fie tot mai preocupați, dincolo de nevoile personale, de traiul într-un oraș atât de complex cultural, cum este orașul nostru.
Șapte comunități etnice cu reprezentare națională, 170 ha de Centru Istoric cu ansambluri imobiliare, etc, reprezintă o moștenire culturală uriașă, care a început să devină interesantă pentru vizitatori. Poveștile clădirilor, obiceiurile celor care le-au locuit, sunt deja pentru cei care ghidează interesații locului instrumente de lucru.
Eu cred că viața pentru marginea asta de Imperii abia acum începe să revină.
Și mai cred că a venit vremea să gândim și occidental, nu doar oriental; umblăm cu mașini germane și ne plimbăm prin Roma și Paris….nu-i așa!?
Cu deosebit respect,
Lucian Țilea 25 Februarie 2023
CENTRUL DE STUDII PROILAVIA 
Lasă un comentariu